Povestea singurului club de țurcă

În rândul cluburilor sportive din orașe apar tot mai multe sporturi așa-zis moderne, precum gimnastica ritmică, dansul sportiv sau altele, discipline care au mare priză la public, în defavoarea altora care nu se mai practică de mult, nici măcar între blocuri și tind să dispară cu totul din memoria colectivă. Unul dintre aceste sporturi este țurca, jocul copilăriei pentru mulți dintre cei care au ajuns acum la vârste de 40-50 de ani, care l-au practicat intens în tinerețe. Acest joc nu mai este întâlnit în ziua de azi la nivel profesionist decât în două județe din România, Maramureș și Cluj. A fost reînviat de un grup de moroșeni din Sighetul Marmației, nostalgici după acest sport al copilăriei. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă prezintă povestea lor.

Totul a pornit acum șapte ani, când au făcut din demersul lor public și legal, dar ei au practicat acest joc și înainte. (VEZI ȘI: JUCĂTOARELE DE OINĂ DIN INIMA BĂRĂGANULUI)

„Cei care sunt trecuți de prima tinerețe știu despre ce e vorba când aud de țurcă, pentru că au dat cu bâta în băț, au estimat distanța, și-au făcut echipă din cei mai buni și au socializat. Despre originea acestui joc sportiv tradițional există mai multe teorii și multe înscrisuri, fiind semne că el s-ar fi jucat sub o formă apropiată încă de pe vremea lui Dimitrie Cantemir, dar mai concludent este specificat în chestionarele lui Bogdan Petriceicu-Hașdeu, unde, printre miile de răspunsuri date de învățătorii corespondenți, jocul țurca a fost identificat ca fiind preferatul copiilor și tinerilor din secolul al XIX-lea, alături de alte jocuri sportive tradiționale”, spune Flaviu Gyalog, membru al Asociației Române de Țurcă. 

Cum se joacă țurca

Despre acest sport se spune că ar cunoaște mai multe forme, jucându-se deopotrivă atât prin Serbia de altădată, până în Hawaii, dar și prin Ungaria, Italia sau Cehia. Indiferent de diferențele de „regulament” și de denumire, jocul păstrează aceleași principii de joc în toate țările: folosirea unei bâte și a unui băț, ca ustensile de joc. Și în România el cunoaște mai multe nume și mai multe diferențe minore, în funcție de zonele țării, dar păstrează aceeași esență și simplitate. (NU RATA, AICI: ȘI-AU DESCHIS AFACEREA DINTR-O GLUMĂ! CÂT CÂȘTIGĂ ”DĂNȚĂUȘII” LA O NUNTĂ)

Cine este și cu ce se ocupă Mihaela, văduva lui Silviu Prigoană. Are...

PENSIE cu 360 de lei mai mare pentru acești pensionari din România, începând...

„Țurca este un joc tradițional, jucat de două echipe, în două etape, fără contact direct cu adversarul, jucătorilor fiindu-le solicitată îndemânarea și răbdarea, totodată contribuind la dezvoltarea spiritului de echipă și cel competițional. Pare simplu, și chiar așa e, pentru că e nevoie de un baston de 80 de centimetri, rotund, la un capăt având diametrul de 2 centimetri și la unul de 3 centimetri, e «arma» principală. «Mingea» este un băț de 22 centimetri, cu o grosime de 2 centimetri, la ambele capete având formă conică, pe o lungime de 4 centimetri.

Terenul nu diferă de nici un alt teren pentru alt sport practicat afară, cu excepția marcajelor. Noi folosim un teren rotund, cu o rază de 50 metri. Jocul mai presupune o groapă, de 20 centimetri lungime și 5 lățime, adâncă de 7 centimetri, cu aspect de fund de barcă. Pe această groapă, perpendicular, se pune bățul cel mic, care trebuie înălțat cu bâta, iar mai apoi lovit și trimis în direcția echipei adverse, care trebuie să îl prindă”, descrie jucătorul de țurcă din Sighet tot procedeul.

Tinerii, îndrăgostiți de jocul “bătrânesc”

Asociația Clubul Român de Țurcă s-a înființat în 2011 iar de atunci a început să crească, de la câteva echipe, a câte patru membri fiecare, la aproximativ 50 de jucători înscriși în asociație. Jocul este încă restrâns ca zone în care a prins la public, fiind jucat în special în Sighetu Marmației, Agnita, Baia Mare și puțin pe la Cluj.

„Putem spune că acum suntem bine dezvoltați și am făcut mulți pași înainte în demersul nostru de a populariza jocul de țurcă, pentru că am crescut ca număr de membri, am evoluat ca organizare internă, avem o asociație, un statut, avem un calendar de evenimente. Pentru niște oameni amatori, care au locuri de muncă și familii, suntem mulțumiți de nivelul la care am ajuns, mai ales că e greu să aducem prea repede lume în jurul unui joc văzut de mulți ca fiind «bătrânesc»”, mai mărturisește Flaviu Gyalog. (CITEȘTE ȘI: EI SUNT ”OLIMPICII” ROMÂNIEI LA DANSURI POPULARE!)

Bucuria de a lovi cu bâta într-un băț

Comoditatea tinerilor din ziua de astăzi și alternativele numeroase de petrecere a timpului liber fac ca oamenii care trag spre jocul de țurcă să aibă o medie de vârstă de peste 30-35 de ani. Este mai greu pentru membrii asociației să aducă tinerii să lovească cu bâta în băț, dar ei rămân fideli țelului lor, de a reînvia jocul de țurcă.

Până să îl readucă la faima de altădată, împătimiții de țurcă se bucură de fiecare ocazie în care se pot întâlni și pot juca o partidă, chiar și fără spectatori în tribună sau cu spectatori care nu înțeleg mare lucru din jocul lor. (NU RATA, AICI: EXISTĂ UN SAT DIN ROMÂNIA UNDE TINERELE ÎNVAŢĂ SĂ FIE GOSPODINE. ŞCOALA DE NEVESTE)